De cate ori mi se face frica ma intorc la tine. Presupun ca nu esti foarte confortabil cu asta. Imi spui ca te-ai saturat sa vezi oameni care sufera. In plus, hiperventilatia te agreseaza. Intotdeauna conversatiile noastre se termina cu povesti despre succes. Te fascineaza profesionistii. Pe mine... nu. Pentru ca nu ii cunosc. Sau nu ii vad. Consider ca este normal sa mi se faca frica.
Acum ceva vreme ma gandeam sa tin un jurnal. Cand ti-am spus asta te-ai uitat la mine cu repros. Tin minte ca fumai si mi s-a parut ca te-ai simtit jignit. Jignit pentru ca indraznesc sa iti spun ca EU as vrea sa tin un jurnal. Doar eram in vacanta. Si tu nu erai interesat nici de hiperventilatie, nici de atacuri de panica, nici de agorafobie. Pentru ca nu intelegeai despre ce este vorba. Te multumeai sa ma vezi cum suflu intr-o punga de plastic. Stiai ca o sa imi revin. Numarai atent pana la 10, iti mai aprindeai o tigara si te intorceai la ideile TALE.
Te-am intrebat la un moment dat ce parere ai despre pasajul de la Universitate. Am o poza cu matusa mea, Nanette, surprinsa tocmai acolo. In pasaj. Nanette fuma, cred ca totul se intampla prin '74. Avea un cojoc, o pereche de pantaloni negri, evazati, era bruneta si parea preocupata. Am spus, doar, ca parea. Erau multi tineri in jurul ei, tineri ce pareau la fel de preocupati. Si toti fumau. Noi ne-am intalnit de multe ori acolo, in pasaj. Si pe mine ma amuza ca au trecut atatia ani de atunci si iti vorbesc intr-una despre Nanette. Mi-a luat ceva vreme pana mi-am dat seama ca te plictisesc. Tot ce te intereseaza este conturul unei guri si, poate, intensitatea unei priviri. Te intorci, mereu, la profesionistii tai.
Te enervezi si imi spui ca nu ar mai trebui sa fumez. Iti aprinzi tigara dupa tigara si imi explici ca nu intelegi cum cineva care sufla intr-o punga de plastic poate fuma atat. Ti se pare ridicol ca salvarea mea vine de la o punga de plastic. Amuzanta agorafobia asta, doctore! Iti este usor sa prescrii, sa recomanzi medicamente. Pentru tine e suficient un pahar de cognac. Pronunti des 'anxiolitice'. Te-ai obisnuit cu termenul. Nici macar flaconul meu de colonie 'Molinard' nu mai reuseste sa ne apropie.
Tu ai ziarele tale, ai ceasca de cafea, ai consultatiile. Eu nu am decat o punga de plastic. Nu stiu ce rezulta de aici. Dar un lucru e sigur. Nu cred ca ne avem unul pe altul. Stiu, e iarna. Eu recitesc 'Accidentul' si nu creditez decat istoriile in alb. Tie nu iti plac jocurile de societate, nu te amuza deloc. Cauti in permanenta zambete, corpuri, ai vrea sa stii totul despre lenjeria intima a femeilor care iti trec prin fata ochilor. Nu se poate, doctore. Pana si tu imbatranesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu