Draga A.,
Sunt in trecere prin C. Nu cred ca stau mult.
Desi e ceata, mi s-a parut ca vad numele tau scris pe un bilet de autobuz.
As vrea sa te sun si sa-ti spun ca mi-ar placea sa ne suim intr-un vaporeto. Sa pretindem ca suntem in Italia, ca e inca luna ianuarie a anului 1976 si... atat. Cred ca ne-am sui intr-un vaporeto alb, cu o punte destul de ingusta, punte pe care tu ai insista sa iti aprinzi o tigara. Nu stiu cum sa iti descriu senzatia aceea unica de vapori, de ceata, de briza. Din cauza asta, tocmai pentru ca ma obsedeaza tipul asta de umezeala, as vrea sa calatorim cu un vaporeto. Imagineaza-ti, doctore, o dimineata de ianuarie a anului 1976, undeva in nordul Italiei. Ai impachetat in graba cateva cravate, ai uitat sa pui in valiza cornetul din lemn de pin cu care asculti inimile necunoscutilor pentru ca ai auzit niste pescarusi certandu-se si mi-ai strigat din baie ca se numeste 'Matilda'. In vivo la bordul 'Matildei'.
Ma frustreaza teribil faptul ca nu te cunosti. Ca nu vrei sa te cunosti. Acum toti prietenii tai se vor revolta si imi vor da exemple. Contra-exemple. Bun, am ascultat jazz la un magnetofon imprumutat, nu mai stiu exact ce, ceva teribil de complicat, nesigur si voit intelectual precum un pictor clujean semi-obscur si orbit de orgoliu, pictor care expune la o galerie suficient de credibila in Londra, am stabilit ca biologii nu au un viitor concret in Romania dar am fugit unul de altul. Oricum, cineva a fugit.
De-abia acum imi dau seama ca numele tau este prea lung pentru a fi scris asa cum se cuvine pe un bilet de autobuz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu