'I wasn't fooled. I knew you at once' pare a spune miss Plath.
'The winter landscape hangs in balance now'-------- crezi ca mai intereseaza pe cineva poezia? Ei bine, draga A., intalnirile astea brutale, intalniri de iarna, in alb, cum imi place uneori sa le numesc, nu mi-au provocat insomnii. Daca ni s-ar fi inatmplat acelasi lucru la Paris, as fi avut la dispozitie alte etichete. 'Les bobos bohèmes'.
5 ianuarie. Wintering. Stiu ca nu iti place cum suna. Nu-ti place pentru ca nu iti plac experimentele de tipul acesta. Pentru tine cuvintele nu sunt cobai. Pentru tine un verb ramane un verb. Uite ca mi-am propus sa ajung din nou la B., imi place strada pietruita, daca nu ma insel exista si un felinar acolo, imi place clinchetul de pahare, imi place sa imi aduc aminte de tine. Da, de tine. Ah, stiu ca e un subiect delicat, stiu ca ai prefera sa vorbim despre siropul de artar sau despre reusitele doctorului Marinescu la un congres anonim de medicina, undeva in centrul Frantei. Dar realitatea, draga A., este mult mai brutala. La fel ca intalnirea noastra. Pentru ca si intalnirea noastra face parte tot din realitate.
'Sir So-and-so's gin' si acum imi spui ca preferi vinul rosu. Mai ales iarna. Mai ales vara. Dar despre mainile tale nu stiu nimic. Presupun, doar, ca mananci multe baghete, ca nu ti-e frica de faina alba, stiu ca niciodata nu te gandesti prea mult daca te afli in fata unei vitrine de patiserie.
'Glitter like Fontainebleau' pentru ca nu ti-e teama de umbre, nici de coridoare, tu poti controla miscarile necontrolate ale tuturor instrumentelor din trusa ta fictiva de medic, chiar daca in cladire lumina intra numai atunci cand are ea chef sa intre. Ai vrea sa ai o bicicleta alba cu care sa poti rula fluierand, ca si cand nimic nu s-a intamplat. Credeai ca stii totul despre durere, asta pana cand ti s-a inatmplat si tie sa te muste o albina, undeva prin '87, langa Poiana Tapului.
Vrei sa stii ce se intampla cu orasul pe care l-ai lasat in urma. Ei bine, draga A., ai vazut deja ca imi place sa ma repet, orasul iti trimite scrisori si te roaga sa ii trimiti - prin curier expres - un pain au chocolat. Nimic mai mult. Toata lumea din oras vorbeste despre poezie, cred ca miss Plath ar fi bucuroasa sa stie ca o suma considerabila de cetateni recita la unison 'Brasilia', da, da, chiar 'Brasilia', incantatia aceea pretioasa si ultra-sensibila pe care nici macar ea nu mai stie unde si cand a scris-o.
Sa iti cumperi un fular. Cand esti racit ai un aer nesuferit si vorbesti in dodii. Probabil de la febra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu