Menajeria de sticla

'In vara anului 1940, in primele luni, la Provincetown, l-am intalnit pe baiatul blond pe terasa unei pensiuni. O cladire din lemn, cu o terasa si un leagan pe terasa degaja o anumita magie, fie ca se gaseste in nord sau in sud. Si apoi, aceea heure bleue a amurgului e atat de avantajoasa pentru un tanar blond.'

'Ma intreb uneori cat anume din campania aceasta de agatat se datora placerii de a cuceri si de a seduce si cat satisfactiei repetitive si superficiale a actului in sine. Stiam ca trebuie inca sa experimentez in aceasta lume gay emotia iubirii, care transfigureaza actul in ceva dincolo de el. Am cunoscut multi homosexuali care traiau doar pentru act, pentru acel infern rebel care dainuie pana pe la mijlocul vietii, chiar si mai tarziu; si lucrul acesta parea gravat pe fetele lor si refractat de ochii lor hulpavi. Cred ca ceea m-a salvat pe mine de la aceasta stare a fost devotamentul fata de munca mea. Da, chiar si atunci cand a venit iubirea, munca se gasea tot pe primul plan.'

Asta ne spune Tennessee Williams, fara urma de regret. Chiar daca nu iti plac memoriile, cred ca ai putea sa fii ceva mai indulgent si sa il asculti cu atentie pe domnul Williams. Daca nu din alte motive, macar pentru ca ai plans cand ai citit pentru prima oara 'Menajeria de sticla'. Intrebai unde poti sa vezi si tu spectacolul dar parea ca faci tot posibilul sa uiti ca avem pana si un Teatru National. Mi se pare emotionant sa constat ca poate vorbi atat de... detasat despre Kip, despra barbati, despre moarte, despre... orice . Poate mi-as fi dorit sa ne spuna mai multe lucruri despre heure bleue. Oh, dar asta e doar o parere.

'In acea vara a anului 1940, cand nu implinisem inca treizeci de ani, desfraul pusese stapanire pe mine. Si se apropia de punctul culminant.'

Mai stii ce ii spunea Blanche lui Mitch? 'Ce e drept in viata? O linie poate fi dreapta sau o strada, dar inima omului, nu; e serpuita ca o carare de munte.' As vrea sa stiu cum am fi aratat amandoi in sala de spectacol. Ma intreb cum arati in penumbra, vreau sa stiu cum reflecta pielea ta catifeaua rosie a scaunelor din jur. Nu te-am intrebat. Nici macar nu am luat bilete.Nu stiu daca iti place 'Un tramvai numit dorinta' dar nici nu cred ca asta conteaza prea tare. E imposibil, de fapt, sa nu iti placa. In ciuda modernismului tau, afisat ostentativ in contexte sociale, simt ca te pasioneaza Williams.

'Baiatul blond a insemnat doar o singura noapte de dragoste.' Si totusi... nu mi-ai spus niciodata ce crezi despre adulter, despre desfrau, despre 'normalitate'. Da, stiu. Tu crezi ca avem timp. Inca nu au inflorit magnoliile.